Despre Cugir

Situat în partea central-vestică a ţării la marginea de vest a întinsei depresiuni a Transilvaniei, judeţul Alba cuprinde în limitele sale teritoriale trei mari unităţi naturale:

• Munţii Apuseni în vest până în zona de izvoare a Someşului Cald şi Someşul Rece, respectiv a Arieşului Mare şi Arieşului Mic,
• Carpaţii Meridionali în sud incluzând o parte din Munţii Şurianu la vest de Valea Sebeşului şi Munţii Cindrelului la est de Sebeş,
• Podişul Târnavelor în est.

Teritoriul oraşului Cugir ocupă partea de sud-vest a judeţului Alba, oraşul propriuzis fiind aşezat în partea nordică a acestui teritoriu.
Din punct de vedere geografico-matematic, localitatea se află la intersecţia paralelei de 45' 49' latitudine nordică cu meridianul de 23' 34' longitudine estică, situându-se la 15 km sud de Valea Mureşului, la 25 km est de Orăştie şi 35 km sud-vest de Sebeş.
Oraşul Cugir este situat în zona de contact a culoarului depresionar al Orăştiei cu Munţii Şureanu, într-un cadru natural deosebit de pitoresc, la o altitudine de 300m faţă de nivelul mării.
Şoseaua naţională şi calea ferată Bucureşti-Arad se ramifică în dreptul comunei Şibot spre sud trecând prin localitatea Vinerea de unde ambele se îndreaptă paralel cu râul Cugir, spre oraşul Cugir.
Oraşele capitală de judeţ apropiate Cugirului sunt :

• municipiul Alba-Iulia - 45 km sud-vest,
• municipiul Sibiu - 97 km,
• municipiul Deva - 45 km,
• municipiul Cluj-Napoca - 149 km.

Împreună cu cele şapte localităţi componente:

• Bocsitura,
• Bucuru,
• Calene,
• Fete,
• Goasele,
• Mugesti şi
• Vinerea

oraşul ocupă o suprafaţă de 354,1 km (aproximativ 0,148 % din suprafaţa României).
Cugirul s-a dezvoltat din vechea aşezare rurală Kudsir, atestată documentar în anul 1493, devenind oraş în anul 1960.
Populaţia oraşului este în prezent de 25.950 locuitori dintre care de naţionalitate română 25.073 locuitori.
În imediata apropriere spre est, sud şi vest se ridică dealuri ce depăşesc 700 m altitudine, în mare măsură acoperite cu foioase şi plantaţii de pin. Spre sud de aceste dealuri se intinde regiunea muntoasă, grupa munţilor Şureanu ce face parte din Carpaţii Meridionali, iar spre nord şerpuieşte lunca şi terasele râului Cugir.
Principala reţea hidrografică o constituie bazinul râului Cugir afluient pe partea stângă a râului Mureş, având o lungime de 54 km.
Clima oraşului Cugir este de tip temperat-continental cu uşoare nuanţe de excesivitate în regiunile de câmpie şi moderată cu uşoare nuanţe pluviale în regiunile montane.
Populaţia activă a oraşului cuprinde aproximativ 13.500 de persoane, respectiv 42,9% din populaţia totală, cuprinsă în principal în activităţi industriale, construcţii de maşini, confecţii, prelucrarea lemnului, aproximativ 31,9% din populaţia totală.
În domeniul prestărilor de servicii, comerţ, activităţi hoteliere, transporturi, telecomunicaţii, administraţie îşi desfăsoară activitatea un număr de aproximativ 1.600 persoane iar în învăţământ, sănătate şi cultură îşi desfăşoară activitatea un număr de circa 650 persoane. Un număr relativ mic de locuitori activează în agricultură şi silvicultură, aproximativ 9% din populaţia activă.
Administrativ teritoriul oraşului Cugir se învecinează în N cu comuna Sibot, în N-E cu comuna Salistea, in E cu comunele Sasciori, Pianu si Sugag, in S şi în V aflandu-se judeţul Hunedoara.


 

Descoperirile arheologice întâmplătoare sau sistematice, demonstrează cu prisosinţă dăinuirea elementelor fundamentale ale poporului român de-a lungul mileniilor pe aceste meleaguri.
În puncte diferite s-au identificat întâmplător semne ale locuirii umane datând din perioada neolitică. Urme ale unor aşezări aparţinând perioadei de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului în locurile "Tara Vânturilor, Piatra Pleşii, Făgeţel, Podereaua, Chiciura". Nu lipsesc dovezi ale locuirii unor comunităţi umane din epoca bronzului situate pe Pârâul Gugului, Dealul Cetăţii, Ţara Vânturilor, în timp ce în cartierul Cindeni au fost semnalate vestigii din epoca fierului.
Cercetările făcute pe Dealul Cetate au scos la lumină elemente cu adevărat spectaculoase privind fascinanta civilizaţie geto-dacică (locuinţe dacice, gropi de provizii, ceramică, monede şi nu în ultimul rând un mormânt princiar, devenit de acum celebru în întreaga lume arheologică, care a adus lămuriri importante privind tehnica incinerării la daci).
S-a putut stabili totodată că platoul superior al Dealului Cetate şi terasele care-l înconjoară sunt artificiale, dealul iniţial sub forma unui con alcătuit din micaşist, fiind tăiat şi terasat. Pe versanţii dealului s-au găsit vestigii dacice de locuire sec v-iv îh. Amenajarea propriu zisă s-a făcut mai târziu în sec. III-II îh când la marginea platoului superior a fost înălţat un puternic val de apărare construit din piatră şi pământ.
Acesta a fost înlocuit cu unul mai puternic, întărit cu un zid de piatră de râu pentru amplasarea căruia s-a săpat în stâncă un pat lat de peste 3 m.
Studiul atent a regiunii a dus la concluzia posibilităţii comunicării din vedere între locuitorii vechii cetăţi şi centrul religios dacic de la Sarmisegetusa Regia.
După cucerirea şi distrugerea davei de la Cugir, centrul de greutate al locuirii s-a deplasat în Valea Viilor unde pe lângă substratul dacic este identificat stratul cuceritorilor romani. În apropierea acestei văi în locul numit Dosurele au fost găsite fragmente foarte bine conservate ale unei conducte romane de apă care alimenta probabil o vilă rustică.
Satul născut din comunitatea daco romană a continuat să existe şi după retragerea autorităţilor romane, dovada fiind, printre altele, o oală ornată cu striuri orizontale, aparţinând statului slav.
În anul 1493 satul medieval este atestat documentar sub denumirea de "Villa Kudzur".
Cunoscutul istoric Ştefan Pascu constată că într-o perioadă (anul 1539) când în general numărul locuitorilor din sudul Transilvaniei a scăzut datorită expediţiilor şi războaielor, Cugirul număra ?aproape 700 de locuitori?. Evului mediu îi aparţin ruinele castelului de echilibru construit din lemn la poalele dealului Chiciora, în partea superioară a oraşului la cota de 434 m.
În anul 1799 se înfiinţează la Cugir "Fabrica de Fier şi Oţel" una din primele fabrici cu profil siderurgic din Transilvania. Calitatea oţelului produs aici era apreciată atât în imperiul Austro-Ungar cât şi în afara acestuia.
După anul 1925 fabrica devine proprietatea Statului Român, numindu-se "Uzinele Metalurgice Copşa Mică Cugir" odată cu înfiinţarea societăţii mixte "Uzinele Copşa Mică Cugir" printr-o înţelegere cu firma londoneză "Vikers Armstrong Ltd". În anul 1926 se porneşte extinderea uzinei prin construirea de noi hale de producţie. Printr-o colaborare cu firma Skoda se înzestrează secţiile cu maşini şi materiale electrice. În timpul celui de al doilea război mondial, acţiunile firmei sunt preluate de concernul german "Herman Garing" iar producţia se diversifică făcându-se şi producţie de tehnică militară.
După terminarea celui de al doilea război mondial, uzina cunoaşte o puternică dezvoltare, astfel că în anul 1946 s-au realizat la Cugir primele maşini de cusut casnice şi industriale, un an mai târziu reuşindu-se fabricarea primelor maşini unelte.
Până la revoluţia din 1989 Cugirul era un oraş monoindustrial. Viaţa oraşului fiind indisolubil legată de viaţa uzinei mecanice. După acest an au apărut noi unităţi de producţie, unele păstrând tradiţia oraşului de prelucrare a metalului. Cea mai reprezentativă în acest sens este "S.C. STAR TRANSMISSION", născută în urma colaborării uzinei cugirene cu concernul "Daimler Chrysler", colaborare începută încă din anul 1996 prin executarea unor angrenaje a cutiei de viteze pentru automobilul "Mercedes AKLASE".
 

Profilul economic al orasului este preponderent industrial. Factorul decisiv în dezvoltarea economica a Cugirului a fost din cele mai vechi timpuri activitatea de prelucrare a metalelor. In anul 1799 se creeaza prima unitate industriala importanta în zona. In anul 1906 se construieste calea ferata Şibot- Cugir, iar în anul 1911 se realizeaza barajul si aducţiunea de apa de pe Râul Mic, prin care se realiza si energia electrica pentru industrie.
In prezent la S.C. U.M. Cugir S.A. se realizeaza masini-unelte, produse electro-casnice, produse ale industriei de aparare, fuse textile, scule si desigur repere pentru automobilul "Mercedes - A Klasse". Produsele uzinei au fost bine apreciate pe piata interna si pe cea externa.
Trebuie remarcata deasemenea, forta de munca existenta cu o inalta calificare în domeniul tehnic, care datorita procesului de tranzitie al uzinei este insuficient exploatata în prezent.